Brazilia este un gigant agricol mondial datorită integrării agro-industriale. Cum funcționează acest model și ce poate învăța România pentru a-și crește competitivitatea?
Brazilia, țara cafelei și a carnavalului, a devenit în ultimele decenii și un colos agricol. Este astăzi cel mai mare exportator de soia, carne de vită și suc de portocale, iar în topurile mondiale apare constant ca furnizor de hrană pentru miliarde de oameni. Dar succesul nu vine doar din dimensiunea imensă a teritoriului. Cheia a fost integrarea agro-industrială: fermierii și companiile braziliene nu produc doar materie primă, ci controlează întreg lanțul, de la câmp la export.
Cum a început transformarea
Până în anii ’70, agricultura braziliană era fragmentată, cu productivitate scăzută și orientată mai ales spre consum intern. Apoi, guvernul a lansat un program ambițios: cercetare agricolă prin Embrapa (n.n. institutul național de cercetare agricolă), deschiderea pieței către investiții și stimularea integrării verticale.
Rezultatul a fost spectaculos. În câteva decenii, Brazilia a trecut de la importator net de alimente la cel mai mare exportator mondial.
Cum funcționează integrarea agro-industrială
Modelul brazilian se bazează pe lanțuri integrate. Un exemplu clasic este în sectorul cărnii de pasăre: companiile furnizează fermierilor pui de o zi, furaje și asistență tehnică. Fermierii cresc păsările conform standardelor, iar companiile preiau păsările, le procesează în abatoare moderne și le exportă sub branduri internaționale.
Același principiu se aplică la soia: ferme mari cultivă, cooperativele și traderii procesează boabele în ulei și șrot, apoi exportă prin porturile modernizate. Fiecare verigă este conectată, iar valoarea adăugată rămâne în țară.
Cifrele succesului
Brazilia cultivă peste 40 milioane ha de soia și produce anual peste 150 milioane tone. Exporturile de produse agroalimentare depășesc 150 miliarde dolari anual, cu o pondere uriașă a integrării: rareori materia primă pleacă neprocesată.
În 2023, Brazilia a devenit cel mai mare exportator de carne de vită din lume, cu peste 2,2 milioane tone. Majoritatea au fost produse în unități moderne, cu trasabilitate completă.
Punctele forte ale modelului
– Integrare verticală: fermierii sunt conectați direct cu procesatorii și exportatorii.
– Investiții în infrastructură: drumuri, silozuri, porturi, totul adaptat pentru export rapid.
– Cercetare aplicată: Embrapa a adaptat soiuri și rase la climatul tropical, crescând productivitatea.
– Scală și cooperare: ferme mari și cooperative puternice reduc costurile și cresc competitivitatea.
Lecții pentru România
România are teren fertil, climă variată și acces la piața europeană. Dar materia primă pleacă adesea neprocesată, iar fermierii pierd valoare adăugată. Modelul brazilian arată ce se poate face:
– cooperativele ar putea investi în unități de procesare, astfel încât grâul să devină făină și pâine românească pentru export;
– sectorul cărnii ar putea fi integrat prin abatoare moderne și branduri naționale;
– cercetarea agricolă trebuie revitalizată, pentru a oferi fermierilor soiuri și rase adaptate la schimbările climatice.
Un drum ambițios, dar necesar
Brazilia a reușit să își transforme agricultura într-un motor economic global. România, deși are dimensiuni mai mici, poate urma același drum: integrarea agro-industrială.
Nu e suficient să exportăm cereale brute la preț mic. Trebuie să exportăm produse procesate, branduri și valoare adăugată. Numai așa agricultura românească poate deveni competitivă la nivel global.
Brazilia a arătat că este posibil. Întrebarea este dacă fermierii și autoritățile românești sunt pregătiți să facă pasul.
